Salutare cu portocale...

                    Asta e, muza mea se lasa prea mult asteptata... 

     Oricum, voi incerca si fara dumnea-ei, daca tot nu vrea sa fie de partea mea. 

Deseori ma incearca ispita si-mi tot da motive sa astern trairi pe pagini, ca intr-un final sa decid. De ce nu? 

Uite ca soarta asa a vrut sa ma arunce la "capatul pamintului" dupa cum ii zic eu, tocmai in Portugalia.
Anume de aici voi incerca sa transmit ginduri si sentimente, momente si secrete, curiozitati iberice care sper sa nu va plictiseasca si poate cumva sa contribuie la imbogatirea bagajului vostru intercultural. 

Sigur, va invit sa participati  cu sugestii, opinii, sfaturi ... poate sunteti si voi, sau ati fost  undeva unde se fac simtite diferentele culturale? Abia astept impresii si destainuiri.

Revenind... Portugalia... de fapt,  tara asta o tin minte de la orele de geografie si dupa cum inca eram limitati pe atunci, normal, te ducea cu gindul la portocale. Mmmm... ce fiori, racoare si appetit iti provoaca minunatul fruct paradisiac. Apropo, gindul cel smecher de altadata s-a dovedit a fi adevarat, chiar cresc portocale aici in Portocalia... 

Sigur, nu e o curiozitate. Altceva m-a surprins mult. Portughezii venereaza acest fruct! Cum?

 Ei il utilizeaza oriunde: drept decor in case, izvor de frumusete, ingredient in bucataria traditionala si nu in ultimul rind generator de sanatate. O sa ziceti poate ca majoritatea il iubim si utilizam. Deacord. Insa tipii astia, pe linga toate, au si un proverb pe care il respecta cu strictete : "A laranja de manhã é ouro, à tarde é prata e à noite mata!" Asta vrea sa zica: "Portocala (mincata) dimineata e aur, la amiaza-  argint iar dupa masa - te omoara." 

Acuma imaginati-va expresiile fetelor lor, in momentul in care afla ca noi, Moldavii (in cazul meu), mincam portocale chiar si la miezul noptii...

E greu cu noi Moldavii  in viata, dar e si imposibil fara noi. :)