E trecut de ora 3 dimineata. In sfirsit un pic de racoare, dupa canicula zilei (43°C la umbra)...
Sunt la serviciu, intotdeauna inarmata cu rabdare sa tolerez discutiile, la repeat, ale mintilor usor ametite de alcool.
Terasa e plina de tineri, iesiti din ascunzisuri, veniti la un pahar de vorba, ulterior insotit de o bere...
Trebuie sa recunosc, poporul asta portughez vorbeste foarte mult, discuta despre foarte multe, fumeaza extrem de mult, iar despre consumat bere, tac...
Asa sunt parintii, asa au fost bunicii, asa sunt si ei. Nu conteaza, el sau ea, sunt pe acceasi treapta, egalitate, libertate totala. Vorba multa, sticla, si tigara...
Localurile de noapte sunt intotdeauna arhipline. Tineri... mai putin tineri... apar rind pe rind sau in grupuri...
Ceea ce cucereste e puterea prieteniei lor. Gramajoara in jurul mesei tinerii portughezi fac totalurile zilei consumate, si schiteaza planul zilei ce urmeaza sa vina.
Unii lucreaza, altii nu. Unii la 22 au grija sa asigure parintii cu piine, altii (majoritatea) nici la 40 nu au parasit casa parintilor, care din pensia mizera incearca sa reziste crizei si capriciilor. Insa asta e o alta fateta...
Ei se respecta, se ajuta, se servesc reciproc... Reciprocitatea asta mi-a atras atentia din prima zi.
Mecanismul functioneaza cam asa: din toata gasca de vreo 10- 15 persoane, se gaseste unul, primul, care sa achite cite o bautura pentru fiecare. Apoi, rind pe rind, toti, absolut toti, ajung sa plateasca cite o runda.
Nu e nevoie de statistici... sufletelul le prinde aripi, spriritele se incing, tinerii se distreaza.
Foarte populare sunt sarbatorile tematice, despre care am postat anterior.
Vara e toiul lor. La asemenea ocazii impreuna pleaca toata lumea, fie 10, 20, 60 km distanta, tinerii exploateaza intreaga regiune. Asta e rostul vietii lor.
Cit mai multa distractie, cit mai mult timp petrecut alaturi de semenii lor, cit mai multa nebunie!!!
Abia acuma imi dau seama de ce a scazut enorm demografia tarii.
Tinerii de aici, fug de responsabilitati, fug de relatii stabile si casatorii. Dar au iubiti si iubite. Traiesc impreuna insa gindesc aparte. Apar impreuna, consuma impreuna, insa platesc aparte. Fiecare cu viata lui, sub acelasi acoperis.
Asta ma uimeste, ma lasa fara cuvinte. Revin sa Admir atitudinea cuplurilor Moldave .
Imi amintesc un caz, o zi de nastere. Ea e omagiata. Are sot si copil dar nu sunt oficial inregistati nicaieri. Din aparente sunt fericiti. Toata serbarea s-a petrecut in localul nostru. Cu doua ore inainte de incepere, el vine aducind un buchet simplu de flori, surpriza pentru ea; serveste o bautura si joaca o runda de Darts.
Curiozitatea m-a impins sa-l intreb daca are emotii pentru sarbatoare, daca si-a pregatit cravata si daca numarul invitatilor a ramas acelasi.
La care el raspunde absolut calm: »nici o emotie, e sarbatoarea ei, nu a mea, nici macar habar nu am cine si citi invitati vor fi...»
Am ramas bouche - bé, cum zic francezii...
Lor inca nu le-au obosit limbile, eu insa continui sa reflectez asupra modului lor interesant si totodata ciudat de viata...
mdaaa...De aceea nu sunt de acord cind se critica faptul ca la noi in Moldova tinerii isi concep viata de familie in medie de la 24-25 ani,consider ca e si normal,in Europa la _30-40,de aceea si scade demografia,se nasc doar copii cu diferite sindroame si multe altele.Dar cum se mai spune ''feicare bordei cu al sau obicei''..
RăspundețiȘtergereAi dreptate RevIna,,,si eu consider obiceiul Moldav mai aproape de adevar si normalul vietii. Insa timpul asta se schimba considerabil. Abia acuma inteleg viziunea bunicilor nostri, care casatoriti la 17-20 ani, gasesc anormale relatiile afisate, de lunga durata, si purtarile libertine ale generatiei in crestere... Astazi ne intrebam noi de ce atit de tirziu, de ce peste 30-40. Interesant, ce va fi miine?
Ștergere