Beldroega

Beldroega- Ce nume caraghios... Dar daca va zic de Iarba Grasa... e lumina?

Sa vezi, sa prepari, sa gusti si sa nu crezi...

Asta am descoperit azi. Sus-numita planta apare in calitate de Deliciu pentru Portughezi. 

Chiar mai ieri am distrus-o din clumbele cu flori din fata resto-ului fara sa-mi treaca prin cap ca Maria Sa Beldroega are atita cinste in bucataria locala. 

Noutate. Chiar am fost curioasa. Spre marea mea mirare, ea apare drept ingredient deosebit de vitaminos si important in supe, salade verzi, mixturi de legume si carne, garnituri, si chiar drept medicament.

Pentru mine ea exista numai in meniul animalutelor din curtea gospodarilor, dar uite ca e adevarat proverbul » cit traieste, omul invata» ...

Pina a ma documenta, cu parere de rau, am ofensat groaznic o persoana. Din vorba in vorba, omul mi-a zis : 

- Am mincat la cina Supa cu Iarba Grasa. 

- ???

- ....

- Cum o mai fi si asta? Apoi am concretizat:  in Moldova, planta asta o maninca numai purcelusii, sa creasca mari...

Nu am mai vazut vreodata o asemenea mimica a fetei. Sa spun ca dorea sa ma inghita... Nuuuu, parea ca vrea sa spuna Multumesc pentru COMPARATIE... in cel mai josnic mod...

Mi-am cerut tacticos iertare pentru ofensa. Raspunsul a urmat rece... »Nu stiti voi ce-i bun!»

Mi-am rugat mama soacra sa-mi deschida secretul.

Am facut rost de Beldroega (de la mini-magazinul din localitate) si am inceput aventura. Apropo, costaaa!

O amintire smechera ne-a amuzat pina la urma. Exact in situatia mea s-a pomenit si Mamy (asa obisnuiesc sa-i zic) atunci cind a venit in Portugalia.

 Initial locuia in casa unor prieteni, portughezi. Acestia, pe farima de pamint ce o aveau in spatele casei, plantasera ceapa, iar printre rinduri si Iarba grasa. Li se umplea inima de bucurie cind o vedeau pe zi ce trecea tot mai  intinsa, verde, frageda,  numai buna de o gustarica. 

Scumpa mea gospodina, harnica din fire, nu si-a putut permite sa vada ceapa in asa hal, amintesc, noi in Moldova o lichidam din culturi. Zis si facut. In jumate de ora, ceapa radia de fericire! Si Mamy la fel! 

Scurta i-a fost insa placerea ajutorului. Seara, cind ii povestea isprava stapinei, era cit pe ce sa apuce o multumire frumoaaaaasa... :) Sarmanii, ramasera cu pofta in cui. Noroc de citeva seminte ... ele urmau sa salveze situatia...:)

Pina una alta si capodopera noastra e gata.

In franceza i s-ar spune Veloute de Pourpier. O supusoara. Miroase bine. Cremoasa, pufoasa... pina la urma are gust! Ca sa vezi!

Bon Appetit!