Cutitasul si Fundita

    Deseori ramin mirata de mine. Nu stiu cum sa explic fenomenul, insa se intimpla sa vorbesc cu mine insami si sa imi zic mie observatii si descoperiri proprii. Se mai intimpla asta cu cineva?

    Bunaoara, de cind sunt in Portocalia, imi simt spiritul observatiei intens pus pe treaba... Obiecte, persoane, obiceiuri, moduri de gindire si de viata... toate imi intra in vizor. 

    Ma bucur sa constat atit asemanari cit si deosebiri intre poporul meu si al lor. E ceva involuntar dar placut. Multe ori ramin mirata, si ma intreb cum e posibil asa ceva. 

Apoi, ma conformez cu ideea ca ei sunt ei, noi suntem noi.      Europa... Moldova... Ce sa mai...

    Cel putin sunt mindra ca in tara mea, la sat se traieste in casa proprie, pe cind aici - cu chirie, toata viata, generatii la rind. Se pare ca asta li se transmite ereditar... mai concret, asta e una din teoriile lor de viata : »a trai pentru ziua de azi».

    

    Poate ca unii vor fi de partea lor, zicind ca uite au de toate, si masini, si moto, conditii fel de fel, pina si casa isi permit sa plateasca lunar... insa se uita de viitor, unul un pic foarte imprevizibil in zilele noastre... 

    Prefer sa revin la observatii. 

    Apropo, m-au surprins acoperisurile ORANGE ale caselor , absolut in toata Portocalia (datorita tiglei ceramice).

    Peretii albi, acoperisuri caramizii, e ceva deosebit! 

    Deasemenea vadit este si faptul ca in citadelele vechi, usa casei da in strada. Asa se face ca poti deschide usa si te poti pomeni cu vre-un vehicol peste tine... Riscant! Asa e in lumea capitalistilor, suprafata milimetrica! 

    Dar cel mai mult mi-au atras atentia funditele frumos legate ale sorturile purtate de gospodine. Bunicutele respecta acest obicei. Oriunde apar, nu uita nici sortul. dar nici fundita.  

     Cit despre bunici, au si ei ceva special. Poarta cu sine, intotdeauna un cutitas de buzunar.

    Asa cum li se intimpla sa intre des pe la crama si sa serveasca cite un paharut de vin, este necesar si sa manince ceva usurel dupa, uite ca aici cutitasul magic ii ajuta oricind! 

    Fara el Nicaieri. 

    Este exact relatia dintre noi tinerii si  telefonul nostru mobil :) Atentie, al lor  are insemnatate istorica. E mostenit uneori chiar de la bunicul... asta nu se pierde cu una cu doua...

    Si inca multe altele interesante le deschid eu pentru mine, le analizez in sinea mea, zimbesc pe furis.. si vreau sa le destainui si voua. 

  

    Sper ca sunt un bun reper pentru bagajul vostru intercultural.  :)